In figura lui Stefan cel Mare, Delavrancea a proiectat idealul de libertate al poporului sau. Nazuinta romantica de a polariza intreaga atentie asupra unui erou exceptional, explica de ce toate celelalte personaje ale dramei sunt, cu mici exceptii, simple elemente de decor, constituind fundalul pe care sa se proiecteze profilul impunator al lui Stefan.
Personajul se construieste prin tehnica basoreliefului, fiind caracterizat prin propriile actiuni, fapte si vorbe, dar si prin vorbele celorlalte personaje. Romanticul Delavrancea a stiut sa zugraveasca in persoana lui Stefan, cu egala forta, pe batran si pe voievod, pe om si pe supraom. Inca din primul act, inainte ca voievodul sa fie adus in scena, portretul sau este evocat de femeile de la Curte in termenii unor dimensiuni baladesti, nu departe de limita fabulosului. Irina il numeste "sfantul" si Neaga spune ca atunci "cand s-a nascut l-a scaldat in sange de serpoaica". Irina adauga, misterios: "Si de vulturi/Sa se strecoare si sa se inalte".Culoarea istorica se realizeaza nu cu mijloace lingvistice, ci prin atmosfera arhaizata, sugerata de anumite credinte mistice, practici magice, superstitii.
