Un cocos se plimba tanţoş printr-o grădină, săpând
cu ciocul, pe alocuri, în căutarea unor seminţe mai de
soi. La un moment dat, privirile i-au fost atrase de o
perlă strălucitoare, îngropată pe jumătate în pământ.
Fără nicio ezitare, cocoșul a ţâşnit către ceea ce
părea o boabă cu un gust nemaicunoscut, a scurmat
în ţărână cu ghearele-i ascuţite şi a prins în cioc
micuţa bilă. Abia atunci şi-a dat seama că acel bob nu
era unul de orez, aşa că l-a scuipat degrabă.
Când voia să se îndepărteze, plin de dezamăgire, perla a strigat după el:
-
- Eu sunt o piatră nepreţuită, scăpată din greşeală dintr-un colier minunat. Nicăieri nu
ai putea găsi o perlă asemenea mie, căci nu pot fi întâlnită în orice ocean din lumea asta.
Mare noroc ai avut că m-am aflat în calea ta. Daca m-ai privi cu atenţie şi cu pricepere.
ai putea descoperi cât de frumoasă şi valoroasă sunt.
Cocoșul i-a mai aruncat o privire înainte de a pleca şi a cârâit cu dispreț:
- Aşa nepreţuită cum te crezi, te-aș schimba într-o clipită pe o boabă de orez!
oliblope Assetolo

Transcrie, din textul citit, trei trăsături ale perlei