Răspuns:
Era o seară a unei ierni friguroase. Am ieșit la plimbare pe lângă pădurea de la marginea satului. Ascultam cum zăpada scârțâia zgomotos sub tălpile cizmelor mele. Eram pe cale să mă întorc acasă când dintr-o dată am auzit un mârâit printre tufișuri. M-am apropiat atent, nefiind sigur de ce se ascunde acolo. Am ferit crengile ce mă încurcau la o parte și am văzut un mic ghemotoc de blană, un cățeluș. Eram mirat dar știam sigur că micuțul îngheța de frig, așa că l-am luat cu mine acasă, unde l-am încălzit lângă sobă și l-am hrănit. Era rănit la o lăbuță, iar eu am curățat rana și am pansat-o cu cea maimare grijă. Era fricos dar s-a adaptat unui nou mediu de viață, alături de oameni iubitori și buni la suflet. S-a vindecat dar nu a mai plecat din casa mea și a familiei mele. De atunci îmi este cel mai bun prieten.
Explicație:
