Răspuns:
Cred că te referi la povestirea „Păpădia” de Ion Agârbiceanu.
timpul acțiunii: într-o zi de primăvară, de dimineața până seara
„Întârziată, se grăbea acum și primăvara să câștige ce a pierdut. Dintr-o zi într-alta înverzeau luncile și răzoarele tot mai tare și, într-o bună dimineață [...]”
„când se duse după ce trecu umbra înserării peste grădină, Anicuța rămase iar încremenită că azi-dimineață;”
locul acțiunii: într-o gospodărie țărănească
„când deschise ușa grădinii”, „ușa tinzii”, „ieși în curte”, „intră în casă” etc.
personajele: Anicuța, Nicu, bunica
„– Nicule! Nicule! [...]
– Ce-i cu tine, Anicuță ?”
„– Nu mi-e foame, bunico.”
Explicație:
„Păpădia” este o povestire înduioșătoare care surprinde inocența copilăriei. Anicuța, o copiliță, este uimită de păpădii, flori necunoscute ei până atunci, pentru care face o pasiune copilărească și suferă până la lacrimi când florile „dispar” seara. Pătruns de frumusețea floricelelor, sufletul ei de copil respinge numele de „păpădie”, care i se pare „urât”, și hotărăște să le spună „luminițe”.
