Siropurile sunt o forma farmaceutica utilizata din cele mai vechi timpuri. Inca din antichitate erau utilizate de chinezi, indieni, egipteni, arabi
şi
persi. Initial, siropurile aveau ca edulcorant mierea de albine. Zaharul este utilizat inca din antichitate de chinezi si a fost adus in Europa de Alexandru cel Mare (Macedon) in secolul al IV-lea i.e.n. Multa vreme, zaharul a fost considerat ca medicament si era eliberat numai prin farmacii. Dupa descoperirea zaharului din trestia de zahar si apoi fabricarea din sfecla de zahar, in 1746, de catre A. Markgraf, nu s-a mai utilizat mierea de albine. Denumirea de sirop provine din limba araba, de la cuvintele scirab, schirab - potiune sau shiraph - bautura; in limba latina sirupus - a atrage. Siropurile, alaturi de solutii, raman forma farmaceutica mult utilizata mai ales in medicatia pediatrica. Ele au fost oficializate de Farmacopeea Romana, editia I, printr-un mare numar de exemple. Monografia de generalitati Sirupi este introdusa in Farmacopeea Romana, editia a III-a. Actuala farmacopee (Farmacopeea Romana, editia a X-a) nu prevede niciun produs industrial, ci numai patru exemple de monografii cu siropuri oficinale: - Siropul simplu - Siropul de codeina - Siropul de matraguna - Siropul de balsam de tolu
