Era o zi frumoasă de vară. Eu și cu bunicii mei eram în curte. Eu mă jucam cu pisica noastră, iar ei lucrau de zor la treburile gospodăriei. Văzând că munca îi întrece, m-am gândit să le dau o mână de ajutor. Aceștia au acceptat cu greu, deoarece nu voiau să mă obosească. Grija lor față de mine m-a impresionat întotdeauna și mă bucur că am niște bunici așa grijulii.
Așa au trecut aproximativ 3 ore, iar noi lucram fără oprire. Bunica mea planta morcovi, bunicul meu avea grijă de roșiile din sera iar eu udam mulțimea de plante cultivate de ei. Deși nu-mi stătea în fire să lucrez, în acea zi chiar voiam să-mi ajut bunicii cu treburile lor.
Însă la un moment dat, am observat că pisica noastră voia să iasă din curte deoarece văzuse ceva. M-am îndreptat spre poarta curții și am încercat să o duc înapoi în casă. Dar mai apoi, am văzut un pui de pisică mic și abandonat lângă Curtea noastră. Mi s-a făcut milă de el, așa că l-am adus în curte împreună cu pisica mea și i-am întrebat pe bunici dacă îl pot păstra. Aceștia au acceptat într-un final, iar eu m-am bucurat foarte mult pentru că am putut ajuta un animal pierdut.
După ce am terminat să ud florile am luat o pauză, iar la scurt timp și-au terminat și bunicii mei treburile. Ne-am odihnit cu toții împreună și cu pisicile, iar la finalul zilei am avut o masă copioasă la care au participat și animalele noastre de companie. Am realizat că această zi a fost într-adevăr o zi minunată.
