Răspuns :
Salut!
Pentru că, în limba română, pluralul substantivelor feminine terminate la singular în "-ie", precedate de vocală fac pluralul într-un singur "-i": baie - băi, claie - clăi, lămâie - lămâi etc.
_________
În limba română, femininele îşi formează pluralul cu două desinențe principale, -e şi -i mai rar cu -uri şi cu desinenţele secundare -ale, -ele -le:
Câteva exemple:
- Femininele terminate în -i fac pluralul în -le: zi zile etc;
- Desinenţa -uri apare la pluralul unor feminine ca: ceartă, ceață şi la o parte dintre cele care denumesc materii: cărnuri, săruri etc;
- Femininele cu pluralul în -e care denumesc obiecte neînsufleţite şi noțiuni abstracte formează pluralul în -i: atitudine-atitudini, perete-pereți pădure-păduri, mare - mări etc;
- Femininele terminate în -ie precedate de o consoană fac pluralul în - ii: păpădie - păpădii;
- Femininele terminate în -ie precedate de vocală fac pluralul într-un singur -i: foaie - foi, lămâie- lămâi etc
Sunt și excepții de la aceste reguli, dar aceasta este altă discuție:)
Răspuns:
Explicația este semivocala „-i-”. Vezi detaliile mai jos.
Există o regulă conform căreia substantivele feminine terminate cu vocala „-e” fac pluralul cu vocala „-i”:
stație - stații, invenție - invenții
alee - alei, idee, - idei
alegere - alegeri, cunoaștere - cunoașteri
Probabil la această regulă te referi. Este una din multele reguli ale limbii române cu privire la formarea pluralului.
Observă că la cuvintele de mai sus, înaintea lui „-e” final se află o altă vocală, „i” sau „e”, sau o consoană. Iarăși foarte important este faptul că prin trecerea la plural se pierde o silabă. Ultimele două silabe ale formei de singular devin o singură silabă la plural. Vocala penultimei silabe rămâne vocală, iar vocala din ultima silabă (acel „-e” final) retrogradează la statutul de semivocală, unindu-se astfel într-o singură silabă.
sta-ți-e - sta-ții, in-ven-ți-e - in-ven-ții
a-le-e - a-lei, i-de-e, - i-dei
a-le-ge-re - a-le-geri, cu-noaș-te-re - cu-noaș-teri
Deosebirea față de cuvântul „lămâie” este prezența unei semivocale „-i” înainte de „-e” final. Această semivocală se pierde când vocala finală „-e” se transformă în vocala finală „-i”, păstrându-se reducerea cu o silabă. Iarăși, vocala penultimei silabe rămâne vocală, iar vocala din ultima silabă (acel „-e” final) retrogradează la statutul de semivocală, formându-se astfel într-o singură silabă. Semivocala din forma de singular dispare, pentru că nu putem avea două semivocale alăturate în aceeași silabă.
lă-mă-ie - lă-mâi, fe-me-ie - fe-mei
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!