Răspuns:
Într-un act al cancelariei domnești a lui Iancu Sasul (fiul lui Petru Rareș) din primăvara anului 7089 de la Facerea Lumii (din 18 aprilie 1581) găsim prima atestare documentară a satului Funduri. Dar vechimea așezării este mult mai mare, fapt atestat arheologic de cele opt movile funerare existente pe moșia satului, în care s-au găsit morminte ale unor invadatori străini.
Există o legendă despre înființarea satului: în această zonă își stabilise traiul un meșter de butoaie, la care veneau țărani din zonele învecinate pentru a repara fundurile la butoaie. De aici s-ar trage denumirea localității: Funduri. O altă variantă ne spune că denumirea vine de la cuvântul „fundătură”, adică un loc unde se ajunge mai greu, un loc ce nu se află la drumurile principale, deci mai ferit din calea nomazilor sau a prădătorilor veniți din stepele Asiei.
După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus (1812), politicile colonialiste au favorizat venirea în zonă a ucrainienilor, care au înființat satul Fundurii Noi. Acest fapt a determinat schimbarea denumirii satului Funduri în Fundurii Vechi.
