Răspuns:
Întroducerea
Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca.
Încheierea
La marginea lăstarului, un pui de prepelita, cu aripa ruptă, sta zgribulit de frig.
Dupa durerile grozave de pana adineauri, urmeaza o piro-teala placuta. Prin mintea lui fulgera crimpeie de vedenii. . . miriste ... un carimb de cizma pe care urca o furnica . . . aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta si pica mort cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.
Explicație:
