A nins. In soare codrul cu trunchiuri de cărbune Întinde umbre-albastre pe proaspătul omặt, Și mă visez la geamuri cu anii îndărăt; Văd dealul alb, târlia* și vremurile bune.
Ies, scârţâie zăpada ca ieri sub pasul meu, Și, atârnând marame subțiri de promoroacă De ramurile joase, lumina goală joacă Azi numai pentru mine și pentru Dumnezeu.
Apoi își dă pe spate tot părul de beteală Și sare învârtindu-şi al razelor hanger Şi unde talpa-i roză atinge albul ger Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!
