Legea lui Coulomb, sau legea inverso-pătrată a lui Coulomb, este o lege a fizicii care descrie forța care interacționează între particulele statice încărcate electric. În forma sa scalară, legea este:
F = keq1q2/r2,
unde ke este constanta lui Coulomb (ke = 8,9875×109 Nm2C-2), q1 si q2 sunt magnitudinile semnate ale sarcinilor, iar scalarul r este distanța dintre sarcini. Forța interacțiunii dintre sarcini este atractivă dacă sarcinile au semne opuse (adică F este negativă) și respingătoare dacă sarcinile au aceleași semne (adică F este pozitivă).
Legea a fost publicată pentru prima dată în 1784 de către fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb și a fost esențială pentru dezvoltarea teoriei electromagnetismului. Fiind o lege invers-pătratică, este analogă cu legea inverso-pătratică a gravitației universale a lui Isaac Newton. Legea lui Coulomb poate fi folosită pentru a deduce legea lui Gauss și viceversa. Legea a fost testată extensiv, iar toate observațiile au susținut principiul legii.
