Apusul la malul marii este magic. Parca totul ar fi un basm.
Soarele care incearca sa se odihneasca, cade incet incet dupa orizontul marii. Cerul rosu aprins se reflecta in apa albastra. Nisipul ud de la mal, este ca o catifea. Valurile apei unduite, se lovesc de stancile mari si rezistente. Delfinii isi continua jocul in apa, dandu-se mari in fata oamenilor. Pasarile zboara prin lumina soarelui. Marea se linisteste pentru o clipa. Soarele a apus. Din albastrul deschis si linistitor, apa marii s-a transformat intr-un albastru inchis si intunecat. Valurile erau mai puternice si loveau stancile cu o forta mult mai izbitoare. Dupa un timp, nisipul cald devenise rece, cerul bleu devenise vernil si singura stea pe care o vedeai, era luna de la orizontul marii, care isi reflecta magia luminii sale. Scoicile erau pierdute. Delfinii au obosit si dintr-o data, auzeai numai marea linistitoare ce lovea cu putere stancile.
Malul marii nu numai ca te "captureaza " ci si te face sa ii observi fantezia ce are loc in fiecare moment al zilei.
