Răspuns:
Perioada de aproape un secol de la moartea lui Ştefan cel Mare, la apariţia lui Mihai Viteazul se caracterizează prin lupta celor trei Ţări Române pentru supravieţuire statală. Aflat în perioada de apogeu sub Soliman Magnificul (1520-1566), Imperiul Otoman cucereşte Belgradul, Ungaria, Transilvania şi asediază Viena. Căderea Ungariei va lipsi ţările româneşti de un sprijin important în lupta antiotomană şi, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ele cad sub dominaţia efectivă a turcilor. Dacă în 1503 în urma unui tratat ungaro-turc se specifică obligaţia Ţărilor Române de a plăti numai tributul (haraciul) şi nimic altceva, spre sfârşitul secolului obligaţiile faţă de turci devin sufocante, mai ales că aceştia nu vor mai face după Soliman mari cuceriri şi trebuie să se aprovizioneze din aceste ţări.
Situaţia lor internă este, de asemenea, grea, în condiţiile în care marea boierime pactizează deseori cu turcii pentru a controla pe domni, aceştia fiind din ce în ce mai slabi. Cu toate acestea, atunci când turcii vor să transforme ţările în paşalâcuri, unii voievozi se vor ridica la luptă, acceptând totuşi dominaţia otomană în schimbul păstrării autonomiei şi a fiinţei statale
