Am nevoie de rezumat la fragmentul asta pana maine
varog eu!!
În fiecare luni dimineata, ma plimb înfrigurat printre banci, gândindu-ma la Brand al lui Ibsen. Aceasta îmi da curaj. Ma încrunt si ma socotesc Brand înfruntând furtunile. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de profesorul de germana. Ne potrivim. Poate avem acelasi suflet. Când ma plimb printre banci, simt prea bine aceasta. Dar când e zgomot în clasa, nu mai pot gândi la Brand. Ma trudesc cu pumnii la tâmple, dar nu izbutesc sa-l evoc. Nu vad decât niste munti acoperiti cu zapada. Nu se arata Brand. Si atunci tremur, si mi se strânge inima, si ma zbucium, cum se zbuciuma Fanica la chimie. Nu stie nimeni aceasta, dar eu trec prin clipe grele, când nu se arata Brand. Atunci ma apuc sa învat cuvintele la germana. Domnul director, însa, nu e un om rau. Înainte de încheierea anului, ne cheama pe cei amenintati, la ,,îndreptare", în cancelarie. E cald, si domnul director fumeaza.
- Ce stiti?
-Schiller.
- Stiti voi pe Schiller?
Noi zâmbim, pentru ca toti trebuie sa se zâmbeasca de câte ori glumeste d-l director.
- Hai? Stiti voi pe Schiller?
Întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. Unul dintre noi râde. Câtiva ne ajutam de batista, d-l director e satisfacut. Prudent, îmi înghiontesc vecinii. Râsetele trebuiesc sa înceteze, pentru ca d-l director e serios. Daca râdem prea mult, se întuneca.
- Ia sa dati un extemporal!...
De data aceasta, nu se supara. Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate, si gândul lui e la via din judetul Prahova.
Dupa un ceas si cincisprezece tigari, d-l director ne daruieste fiecaruia media ,,suficient".