5. Propune, pentru această poezie, un titlu propriu, constituit dintr-o sintagmă, argumentându-ți, într-un enunţ, alegerea.
Cerească floare, albă, strălucită, cu blând miros de rai e Poezia. Sămânţa ei de îngeri e zvârlită Şi brazdă caldă-i e copilăria. Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte, Din lin izvor de lacrime amare Şi din dulceaţa bucuriei sfinte Ea suge hrană şi se face mare. Înmugureşte floarea minunată Sub mângâierea stelelor iubirii, Când, pătimaşă, inima se-mbată De clocotul năvalnic al simţirii, Dar nu-nfloreşte falnică, deplină Decât la viul soare-al cugetării, Când patima nedreaptă se alină Şi face loc doar milei şi iertării… Cobor la floare gândurile toate, Ca un norod de harnice albine Şi mierea dulce, scumpă care-o scoate E năzuinţa largă spre mai bine. Ca o fâneaţă pururi înflorită Îmbălsămat e sufletul de floare Şi-n toată lumea zboară risipită Mireasma-i dulce, binefăcătoare.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!
