Era o zi ce mi-a adus bucurie in suflet. Ajutând parca sufletul meu a fost salvat din ghiarele răutății. Am reușit sa fac o diferența in lume, sa împrăștii binele, astfel ma gândesc cu gratitudine la acest eveniment ce mi-a fericit inima și care încă o face aducând in mintea mea câte o imagine abstractă cu aceasta întâmplare, ancora amintirilor mele.
O fetița cu o privire gingașa s-a hotărât sa apăra in clasa noastră. Avea ochii mari, ce prin întunericul lor transmiteau atât de multe, pot spune ca îți săgetau pieptul și îți străpungeau inima. Nu voi uita niciodată cum stătea timida cu privirea in pământ dorind parca sa se ascunde de lume, de noi. Și de ce ar fi vrut sa se îndepărteze asa, sa dispară, parca sa nu fie văzută, fiind atât de frumoasa la suflet? Emana o elegantă ce te purta intr-un vis avand rochița aceea Galbena ce strălucea la contrastul cu pielea-i maslinie, dând impresia ca are gene exotice.
Avea un tic de a-și mișcă piciorul, și la vederea acestui obicei simțeam cum clocoteste ceva in ea, lucruri nespuse și amintiri neuitate. M-am dus la ea, am salutat-o și m-am prezentat. Ea cu un zâmbet timid a evitat sa-mi răspundă la salut, dar intr-un final mi-a ștrans mâna moale, gentil, cu elegantă. Am observat, acesta a fost singurul lucru ce aveam putința sa-l fac. Din comportamentul ei, mi-am dat seama ca oamenii au fost rai cu ea. O văd in privirea ei, tristețea dezamăgirii ce o aduc oamenii, din care rezulta neîncrederea in ei. Dar mai văd un lucru, dincolo de teama in ființa umană văd empatie. Empatie? Mai are rost de așa ceva, după câte a îndurat? Aparent, experiențele sale și cunoașterea ce au adus-o acestea nu au fost in zadar, ea a stiut sa le fructifice, “sa faca Rai din ce are”.
Dupa aceste analize, cu bucurie m-am așezat lângă ea, dorind sa ma infrupt cu dulceața nectarului ce-l poate oferi un suflet atât de bun. In schimb, i-am oferit prietenie pura, un umăr de plâns si iubire din plin. Mi-am zis ca trebuie sa-i ofer ceva valoros, in schimbul faptului ca a ales sa nu se inraiasca după evenimentele nefericite din viața, si așa am făcut. Am devenit amicul ei, colegul ei, cel cu care își împarte pachetul, acela cu care colaborează pentru proiectul de la istorie, dar, ba mai mult, cel ce depune efort sa o faca fericita, caci merita din plin.
Aceasta a fost întâlnirea cu prietena si partenera cu care împart anii de școala. Ani ce au devenit mai frumoși odată cu venirea ei aici. Indiferent de genele ce ne influentează aspectul, ceea ce contează cu adevărat este cum este construit interiorul nostru si cum alegem sa-l șlefuim, caci sinele fiecăruia este si va fi întemeiat întotdeauna perfect, bun, dar va fi mereu influențat de ceilalți și de modul in care gândim și ce alegem.
