Explicație:
Genul liric – trăsături
Vocea autorului – se numește și eu liric și este acea modalitatea prin care autorul își exprimă trăirile. Eul liric poate fi subiectiv, atunci când în text apar mărcile subiectivității eului precum adjective pronominale ori verbe și pronume la persoana I, ori obiectiv, atunci când în text nu apar aceste mărci, ci forme pronominale și verbe la persoana a III-a.
Accentul – va fi mereu pe exprimarea sentimentelor, stărilor sufletești și trăirilor și este caracterizat de stări precum: dragoste, dor, melancolie, tristețe, extaz, teamă, admirație, etc.
În textul liric este remarcată și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice precum metafore, hiperbole, enumerații, comparații, hiperbole, epitete, imagini olfactive, auditive, etc.
Creația lirică – este o confesiune permanentă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și sentimentelor intime ale acestuia.
Lirismul este o tonalitate care pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul “liric” își are originea în cuvântul “liră”, instrument muzical cu coarde, care era considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al poeziei și al muzicii la greci.
