De când țin minte,in fiecare vacanța de vara pe care o petrec la bunici ,ma uit la vechea casa părăsită de pe deal și îmi imaginez cum arăta in trecut.Este o casa cu etaj,diferita de toate celelalte din sat.
Vara aceasta m-am hotărât sa o văd mai de aproape.Și dacă trec peste frica pe care mi-au creat-o poveștile cu fantome,poate chiar sa intru in ea. Nu puteam sa merg singura,așa ca am convins-o pe Maya sa vina cu mine.
Ne-am trezit foarte devreme și am plecat,prin iarba uda,in sus pe deal.Deși ne dureau picioarele nu am renunțat și după un timp eram in dreptul gardului.Cred ca a fost frumos odată,acum e o ruină și l-am putut sari ușor.Curtea arata ca o mică jungla,ne-am chinuit sa trecem printre toți boscheții .Odată ajunse la usa ne-am dat seama ca trebuie sa găsim alta intrare.Pe ușile mari,din lemn cioplit era un lanț gros cu un lacăt greu.
Maya a găsit un geam spart și eu o buturuga pe care sa ne urcam sa ajungem la el.Înăuntru nu am găsit decât foarte mult praf și am fost dezamăgite sa vedem ca accesul la etaj era închis.Ne-am plimbat puțin încercând sa găsim ceva interesant nu am avut noroc.Este doar o casa trista,care cred ca ar putea sa fie minunata dacă cineva ar recondiționa-o .
Am făcut câteva poze și am plecat spre casa.
Ma bucur totusi ca am fost intr-o aventura cu prietena mea.
