Era o zi de primăvară , mă jucam prin curtea bunicii mele . Eram mai mică pe atunci și mă jucam cu orice găseam .
Cum mă jucam prin curte am văzut pe o frunză un gândăcel , roșu cu pete negre . L-am luat , nu mai văzusem un asemenea gândăcel .
L-am dus la bunica vestală de această descoperire , deja îmi făceam scenarii că voi fi cunoscută în întreaga lumea pentru descoperirea mea . Însă bunica mi-a spus că e o gărgăriță . Am fost destul de suroinsă că nu făcusem într-adevăr o descoperire .
L-am dus afară și l-am pus pe o furnză . Iar el mi-a mult că l-am eliberat . În acel moment m-am speriat . Nu știam că insectele pot vorbi . Atunci el m-a pus să pornit că nu voi spune nimănui că el poate vorbi .
Iar de atunci tot vorbim , vine la fereastra mea și mă urmărește mereu , iar iarna îl adăpostesc în casă. Deși nu credeam el are și un caracter , e glumeț , energic și un pic încăpățâna
