Stăteam cu pumnii strânși, plini de energie și așteptam venirea iernii. Era o zi frumoasă de decembrie. Nici nu era soare și era destul de frig. Priveam zborul păsărilor prin văzduhul cenușiu, nu simțeam decât o durere grozavă pentru ca nu ningea. În liniștea timpului scurs se auzi un șoptit ușor: era un fulg de nea. Era de fapt primul fulg de nea al iernii. S-a așezat pe geam și a început să cheme ceata lui prieteni care nu se mai termina. Acum a venit iarna!
