Oricine iubeşte o floare e-aproape de-un sacru mister. Oricine se-opreşte-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape, aproape de cer... Oricine iubeşte seninul, când soarele urcă-n eter, oricine-şi înalţă suspinul, când licăre-n mare rubinul, e-aproape, aproape de cer... Oricine pe munţii albaştri priveşte granitul sever, oricine pe căi de sihaştri, străbate păduri de jugaştri, e-aproape, aproape de cer... Dar cine-a primit îndurarea din rănile blândului Miel, acela e frate cu floarea, cu râul, cu munţii, cu marea, şi-oriunde îl duce cărare, tot cerul, tot cerul e-n el. a) Scrieti ce semnificatie are aceasta poezie , si o idee centrala
b) Creati o compunere de 25 randuri din care sa reiese ce a semnificat pentru noi cu insemnari din poezie .​