1. Tanarul care a salvat Soarele
Una dintre frumoasele legende ale Mărțișorului spune că într-o zi, soarele a luat înfățișarea unei tinere frumoase pentru a putea participa la horă și a coborât pe pământ. Zmeul aflând acestea, a răpit-o pe tânăra și a închis-o într-o temniță la castel. Atunci natura a murit, a început o noapte interminabilă, florile s-au ofilit, pomilor le-au căzut frunzele, păsările au plecat, copii au încetat să mai zâmbească sis a se mai joace. Vazand cat de mult lipseste tuturor Soarele, un tânăr curajos și puternic s-a hotărât să caute castelul zmeului, să îl înfrunte și să elibereze soarele. Căutarea a durat o vară, o toamnă și o iarnă. La sfârșitul celui din urmă anotimp, tânărul a găsit temnița, l-a doborât după lupte grele pe zmeu și a eliberat Soarele. Soarele s-a urcat pe cer, iar natura a început să prindă viață, primăvara venise. Grav rănit, salvatorul a murit pe o plapumă albă de zăpadă pe care firișoare de sânge s-au prelins de la rănile tânărului. In locurile in care zapada a fost topita, au rasarit vestitorii primaverii – ghioceii. De la moartea curajosului, tinerii oferă simbolic, în luna Martie, accesorii însoțite de un șnur împletit din ață de culoare albă și roșie. Roșul pentru dragostea și curajul cu care tânărul s-a luptat pentru eliberarea soarelui – simbolul luminii, al fericirii, al frumosului, și albul, culoarea zăpezii dar și a ghiocelului, floarea care prevestește primăvara, pentru puritate și seninătate.
