Răspuns:
Era o zi de primăvară. Cerul era albastru ca apa oceanului cu mici pete albe pe el , pomi erau înfloriti,plin de culori pale și cu o mireasma de ne mai pomenit. Câmpurile erau și ele înflorite iar verdele ierbi era unul crud aprins.
Eu stăteam sub un pom iar gândul ma purta printre valurile imaginației, tot stătand zăresc un copil ,îmbrăcat sărăcăcios stand pe marginea drumului. Ma apropi de el și ma uit în ochii lui , erau un albastru de ne mai pomeni. Când am ajuns fix în fata lui îl întreb ce fa e aici , dar nu îmi răspunde, ci doar îmi face un semn din mâini la gura care însemna că nu poate vorbi. Printr-un semn îmi cere un leu ca să își cumpere sa mănânce. Îi dau 5 lei bani mei de buzunar îi fac semn la revedere și ma îndepărtez ducându-ma înapoi sub copacul meu .
