Poezia "Pui de găi" face parte din volumul "Flori de mucigai" de Tudor Arghezi, apărut in 1931.
Acest volum aduce la lumina lumea proscrișilor fără conștiința, al damnaților cu o soartă crudă, un infern fără speranță. Aici întâlnim ceea ce se numim: “estetica urâtului” la Arghezi.
Titlul poeziei reprezintă păsări de pradă, aducând în prim plan lumea hoților, tâlharilor, criminalilor, a “prădătorilor”. În lumea aceasta, totuși, o frumusețe stranie vine sa purifice totul.
Poemul conține unsprezece strofe inegale cu dialoguri si vorbire directa.
Câteva momente:
- începutul poeziei e un fel de expozițiune, în care ne sunt prezentate personajele, spațiul și timpul: "în ceața groasă/ Carul se-ntorcea acasă. / Întuneric beznă/…Omul și fata/ Vânduseră toate găinile”
- apoi se trece la cuvinte care să ne anunțe cumva brutalitatea faptelor care urmează și esențialul: aparenta salvare a fetei de către bătrână.
- vom afla, de fapt, că "baba" era asociată cu tâlharii.
- tâlharii își fac un fel de plan despre cum să o omoare, dar fata îi aude și scapă.
- deznodământul se petrece în ultima strofă, cu un ritm rapid, obținut prin enumerație – “Brațele, mâinile, degetele, hoții, baba/ înăbușiră fata lor, o târâră- n beci, degeaba”.
Ritmul este accelerat, totul se întâmplă cu repeziciune. Evenimentele sunt îngrozitoare, prezentate brutal, într-o forma directă, fără ocolișuri, sugerând cruzimea primitivă a acestei lumi.
Sper să te ajute răspunsul meu!
