Transcrie, o metaforă și un epitet din următorul text : Un zeu de cântă, cum se-ntâmplă câteodat’, n-atinge doar cu degetele-o liră. El își destramă-n vânt ființa toată. Rând pe rând sub crug albastru se resfiră.
Nemaiavând figură și nici umbră – chip, o adiere numai, și pierindaproape ca mireasma floarei, vraje-vânt el trece peste coardele de-argint.
Unde un cântec este, e și pierdere, zeiască, dulce pierdere de sine. Dar cel ce-ascultă, dobândește viu contur, în armoniile treptat depline un templu, un menhir sau crin devine.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!
