Răspuns:
Într-o dimineață de primăvară, s-a întâmplat ca soarele să nu răsară. toți s-au speriat pentru că seara se apropia, și afară era încontinuu înnoptat.
Fiecare era speriat, însă eu le spusei să stăm liniștiți cu toții, sperând ca a doua zi să fie mai bine. Simțeam că toate aceste lucruri, se întâmplau cu un scop, dar nu realizam care era acela.
A doua zi, pe la ora 6, am mâncat și așteptam să se facă ziua. Când mama mă întrebă de ce m-am sculat mai devreme, am început să plâng. Simțeam să-mi las îngrijorările pe umărul cuiva care mă poate înțelege. Mama m-a liniștit, zicându-mi că totul va fi bine. Am crezut-o și brusc mă simțeam mai bine.
Apoi mi-a zis-
-Deschide televizorul! Să vedem știrile!
s-au speriat- verb la perfect compus
spusei- verb la perfect simplu
simțeam- verb la imperfect
realizam- verb la imperfect
am mâncat- verb la perfect compus
întrebă-verb la perfect simplu
deschide-verb la imperativ
să vedem- verb la imperativ
