Răspuns:
Când eram mai mică, îmi doream foarte mult să ajung sirenă. Deși toată lumea îmi zicea că de fapt sirenele nu există, eu tot credeam în ele și voiam să ajung ca ele.
Mă documentam să știu cum să devin sirenă. Însă, cum era și logic, nu găseam așa ceva nici pe Internet, nici în cărți. Naivă cum eram și concentrându-mă doar pe visul meu de a fi o sirenă, am început să mă închid în mine și să nu mai colaborez. M-am bucurat când am vizionat un serial cu sirene, acolo am aflat că exact așa au devenit și niște fete normale-se spunea că mai întâi trebuie să ai niște așa zise simptome, care, culmea, le aveam eu.
Până să-mi dau seama de naivitatea mea, a durat mult timp. Și totuși, credeam cu adevărat că dorința mea se va îndeplini. Acum, când mă gândesc, zâmbesc dar îmi aduc cu drag aminte de visul meu din vremea copilăriei fermecătoare!
