Dan trăieşte într-o peşteră din munţi şi îşi aminteşte mereu despre anii tinereţii când veghea alte ţări hotare. Doi stejari vorbeau despre năvălirea tătarilor, iar Dan aude şi nu îi vine să creadă, dar vede păsările care vestesc aproprierea morţii, adică vulturi şi ulii şi îşi dă seama că acest lucru este adevărat aşa că îşi ia platoaşa şi porneşte spre luptă. El ajunge la vechiul său prieten, Ursan, care îşi creştea hergheliile într-o câmpie. Ursan i se alătură luându-şi rămas bun de la fiica sa, Fulga. Cei doi se duc în părţi diferite şi se luptă cu vitejie. Ursan este rănit, iar Dan îl apară cu platoaşa lui. Fulga îl răpeşte pe Ursan, air duşmanii sunt puşi pe fugă de către arcaşii din Orhei. Dan este şi el rănit şi răpit de Ghirai. Hanul tătar se gândesc la planuri de răzbunare şi îl cheamă pe oştean propunându-i să renunţe la legea strămoşească mituindu-l cu daruri sau dacă nu va muri. Dan refuză şi preferă mai bine să moară. Dan îl roagă pe han să îl lase să sărute pământul ţării, iar Ghirai îl lasă dezlegându-l şi îi dă calul să să se întoarcă în ţară. Dan ajunge în Moldova şi sărută cu lacrimi pământul, iar apoi se întoarce la Ghirai şi moare vitejeşte.
