Răspuns:
In preajma razboiului de la 1877-1878, Romania era un stat mic, cu o suprafata de 121.000 km.p. si o populatie de circa 5 milioane, alte 5 milioane de romani aflandu-se in provinciile romanesti aflate sub stapaniri straine. Lipsa independentei reale a statului roman reprezenta o piedica serioasa in dezvoltarea lui. Cucerirea independentei de stat se impunea ca o necesitate vitala a mersului inainte a societatii romanesti si a realizarii intregirii depline a statului roman.
Unirea Munteniei si Moldovei de la 24 ianuarie 1859, sub domnia luminoasa a lui Alexandru Ioan Cuza, reprezinta unul din actele de cea mai mare insemnatate pentru dezvoltarea de-sine-statatoare a poporului roman. Acest moment a marcat constituirea statului national roman modern. intrarea tarii noastre in noua etapa a evolutiei ei capitaliste, a creat conditii pentru exprimarea viguroasa a individualitatii natiunii noastre. Contemporanii, care prin activitatea lor insufletita de un cald patriotism au contribuit la indeplinirea maretului act al Unirii, au numit ziua de 24 ianuarie 1859 Ziua renasterii noastre nationale" sau Cea mai frumoasa zi a neamului romanesc". Printre marile probleme ce se impuneau a fi rezolvate dupa Unirea Principatelor a fost si organizarea armatei nationale romane moderne. In legatura cu locul si rolul viitoarei armate in cadrul statului roman, cu structura si fizionomia ei, a avut loc in acea perioada un larg schimb de idei, infruntari de opinii, au fost reactualizate conceptii ale revolutiei de la 1848, s-a facut apel la invatamintele trecutului.Pe plan european se derulau ample actiuni reformatoare care au favorizat si inspirat si reformele romanesti. Prusia si Sardinia desfasurau cu succes procesul de unificare a Germaniei, respectiv a Italiei. Imperiul habsburgic, interesat sa-si prelungeasca existenta, se afla intr-o perioada liberala", Imperiul otoman cunostea epoca tanzimatului" iar Rusia incerca o reforma agrara. Dar toate cele trei mari imperii nu erau interesate permita in Principatele. Unite transformari adanci care sa le primejduiasca pozitiile in zona. Prin urmare factorii responsabili romani au trebuit sa cantareasca implicatiile fiecarui act politic sau militar, folosindu-se de divergentele dintre marile puteri pentru a promova interesele nationale si a largi autonomia tarii.
