Răspuns:
Noul țar, Alexandru I al Rusiei (care a domnit între 1801 și 1825), a suit pe tron ca urmare a uciderii tatălui său.
Interesul lui Alexandru nu a fost centrat pe politica internă, ci pe cea externă, în mod particular în problemele conflictului cu Napoleon. Temându-se de ambițiile expansioniste ale lui Napoleon și de creșterea puterii Franței, Alexandru s-a alăturat Marii Britanii și Austriei în lupta împotriva noii amenințări. Napoleon a învins armatele austriece și rusești în bătălia de la Austerlitz din 1805 și a înfrânt în mod zdrobitor pe ruși la Friedland în 1807. Alexandru a fost constrâns să accepte pacea și, după semnarea tratatului de la Tilsit din 1807, a devenit aliatul lui Napoleon. Rusia a pierdut puțin teritoriu ca urmarea a prevederilor tratatului, dar Alexandru s-a folosit de alianța cu Franța pentru a face alte cuceriri. După ce i-a învins pe suedezi în războiul finlandez din 1809, el a ocupat Marele Ducat al Finlandei, iar, după încheierea victorioasă a războiului ruso turc din 1806-1812, a ocupat Basarabia.
