tEXTUL 1 Fram mai salută o dată. Apoi căzu iarăşi în patru labe. Din nou se ghemui trist, în ungherul lui, cu botul ascuns în perete, cu ochii închişi, să viseze la sloiurile plutitoare, care trec pe oceanul verde ca nişte tainice nave, fără pânză, fără vâsle, fără vâslaşi. Rămase singur. Dar directorul circului se tinu de cuvânt. Tipări afişe. Dădu reprezentatii în folosul lui Fram. Deschise lista de subscriptie. Adună destui bani ca să-i mai rămână şi în pungă. Apoi scrise scrisori şi bătu telegrame. După două săptămâni primi răspuns mulţumitor. Se afla undeva, într-un port străin, o mare întreprindere care plătea vânători în toate ungherele pământului să prindă animale şi păsări, reptile şi tot soiul de vietăţi pentru circuri, menajerii şi grădini zoologice. Directorul întreprinderii se oferea să-l trimită pe Fram în patria urşilor albi. Pleacă o corabie cu excursionişti în ţinuturile polare. Pe corabie aveau sa pornească şi doi vânători încercati ca să aducă nişte pui de urşi tineri, pentru circurile, menajeriile şi grădinile zoologice din Europa. Aşa că Fram putea să se bucure de voiaj aproape gratuit. in ziua plecării au trecut cu toții, clovni şi gimnaşti, acrobaţi şi călăreţi, să-şi la rămas bun de la ursul polar. Unii il dezmierdau. Alţii i-au adus fructele care-i plac, bomboane şi sirop. Cel mai de la urmă a rămas lângă el, August cel prost. De data asta nu mai avea nasul de gogoşar şi părul cărămiziu din perucă, aşa cum îl zbârlea, ca să stârnească râsul galeriei. Era dimineață. Încă nu sosise ceasul reprezentaţiei, August cel prost, deci, nu-și îmbrăcase încă hainele de paiaţă şi nu-şi spoise mutra. Se afla acum un om ca toți oamenii. Îmbrăcat în haine sărăcăcioase. Cu obrazul ostenit şi cu ochii trişti... Şapte ani cutreieraseră împreună oraş după oraş, fară după ţară, o dată cu circul. Au fost răsplătiţi cu aplauze, s-au bucurat de simpatia multimii. Iar acum viata îi despărțea. Ursul il privi cu ochii blânzi şi buni. Prietenia lor era veche. S-ar fi zis că ursul intelege şi el cu ce pret, în multe seri, paiaţa se silea să fie veselă ca să desfăteze multimea. - Aşadar, pleci? întrebă August cel prost, trecându-şi mâna prin părul lui Fram. Ursul nu ştia să răspundă. De altfel nici nu ştia că pleacă. Nu ştia ce bucurie ſi pregătise fostul vânător de urşi. Se mirase că toţi au trecut pe la el, că l-au dezmierdat, că i-au împ��rțit daruri, Dar nu înţelegea rostul acestor dovezi de dragoste. Simţea că se pune la cale ceva nou şi neobişnuit. Mişcarea oamenilor îi trecuse şi lui un neastâmpăr in vine.




rezumat va rog​