1) La marginea dinspre miazănoapte a oraşului, pe malul iazului, e o grădină frumoasă în care
sunt patru clădiri mari [...]
Prin grădina asta e drumul lui conu Mişu, care şade alături, când e să iasă în oraş. Cum
trecea într-o zi din primăvara trecută, s-a oprit să asculte o privighetoare, care cânta de răsună
grădina; şi fiindcă tufişul în care cânta era chiar alături, s-a aplecat să încerce: n-o putea-o zări?
Când, ce să vază? Jos, in tufiş, un băiețaş. Cu degetul arătător de la mâna dreaptă peste buzele
tuguiate îi făcea semn să tacă, iar cu cel de la mâna stângă îi arătă privighetoarea. Aplecându-se
mai mult, o văzu...)
2și a stat aşa multă vreme, neputându-se sătura de a o privi şi neştiind ce să privească mai
cu drag; pasărea mică şi neînsemnată care scotea sunete atât de puternice şi de măiestre din
guşulita ei care se vedea săltând, ori fericirea fără seamăn care zâmbea pe toată fața copilului? îl
mai văzuse el de câteva ori p-aci prin grădină jucându-se cu alţi copii de seama lui, dar niciodată
nu-l privise cu luare-aminte. Acolo, un broscoi de băiețaş slăbut, cu părul cânepiu, încurcat ca un
caier, şi cu pantalonii în vine, cârpiţi în zece locuri. Acum pentru întâia oară vedea ce ochi negri,
catifelaţi şi dulci avea. 2
3 La o mişcare nedibace, pasărea zbură și lui conu Mişu îi păru grozav de rău, crezând că s-o
mâhni copilul; dar acesta ieşi din tufiş şi privindu-l drept, cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor:
Nu fate nimic. Vine îndărăt. Asta e a mea. A fost şi poimâine.
Ce spui, mă? A fost şi poimâine?
- Da, a văzut-o şi Lenuţa.
Care Lenuţa?
Lenuta, sora mea... [...]
Dar pe tine cum te cheamă?
Nicuşor a lui Ioniță, odaiaşu' de la casierie, şi sunt de şase ani.
Ce vorbeşti, domnule!? Păi bine, tu poate că vrei şi doi bani, să-ți cumperi covrigi. 3
Nicuşor răspunde cu umărul drept, săltându-l în sus. şi conu Mişu, râzând cu mulţumire,
scoate şi-i întinde doi bani. Copilul, luându-i, zice: „Săru' mâna” și pleacă grăbit, ținându-se cu o
mână de brăcinarii pantalonilor prea lungi; dar după câțiva paşi se întoarce să-l întrebe serios dacă
la spițerie se vinde ouă de furnică.
Ce să faci, mă, cu ouă de furnică?
Mi-a spus maică-mea aşa: că le plate la privighetori şi vreau să pui pe zos la a mea... [...]
(loan Alexandru Brătescu-Voineşti, Nicuşor - fragment)
-va rog imi puteti face o poveste sau un rezumat. dau coroana. multumesc ​