Răspuns:
Am reținut cu exactitate data apariției primului caz de infectare în țară – 7 martie. Și asta pentru că fusese o zi deosebit de plăcută: am mers la balet, apoi la un restaurant. Chiar în timpul cinei am aflat că, între timp, la Aeroport a aterizat un avion din Italia, iar una dintre pasagere a fost testată pozitiv cu COVID-19
În acel an am învățat că, de fapt, am nevoie de mult mai puține lucruri decât credeam.
Am învățat să îmi asum partea mea de responsabilitate, în calitate de cetățean al acestei țări. Că nu este corect să ceri decizii din partea autorităților, dar să nu le respecți. Că unele dintre ele pot să nu îți placă, dar trebuie urmate.
Am realizat că totul în jur este temporar. Că viața este o minune care își urmează cursul firesc și că, de fapt, fiecare dintre noi poate să devină pe neprins de veste doar un număr dintr-un raport. „Cu o moarte toți suntem datori”, spunea Coșbuc. Nu întotdeauna avem ocazia să spunem „adio!”, iar într-o zi, pe neprins de veste, s-ar putea ca în urma noastră să rămână doar felul cum i-am făcut pe alții să se simtă.
