Explicație:
Universul meu este acesta în care trăiesc!
Pentru mine, copilăria rămâne cea mai solară vârstă. O simt şi acum ca pe o minune, ca pe o îmbrăţişare a lui Dumnezeu. O feerie. Perpetuă uimire. Un început de Rai, în care mama şi tata sunt mereu tineri şi frumoşi,bunicii și mai tineri și mai frumoși... O simt ca prima lecţie despre iubire, despre cea mai sinceră şi nemuritoare iubire, cea părintească. Ca pe o placă turnantă, de unde pornesc apoi toate drumurile vieţii mele.
E adevărat,,Copilăria e inima tuturor vârstelor”,e universul în care mă simt iubit și ocrotit.
Eu cred că este acel sentiment de maximă siguranţă, că pot şi să zbor dacă vreau! Şi... mai ales, felul în care aştept să se facă dimineaţă!Atunci simt că sunt în contact cu pământul,poate de aceea îmi place să-l simt, când merg desculț prin iarba înrourată sau pe nisipul cald sau când culeg o piatră și o netezesc cu palma, simt o vibrație ciudată.Închid ochii și cu mâna lipită de ea încep să colind
într-o o navă spațială cu totul specială, pentru a vedea ceea ce ochii mei nu pot să vadă.Împreună cu toți ai mei plec către una dintre cele mai frumoase stele, care își trăiește ultimele momente de existență
