TEXTUL 2 Poate că inocența e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decență speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea" n-a avut încă loc. Citind-o, ne le- gănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezește în noi nostalgia unei lumi pierdute. Părerea redactorului: Un oraș plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiță care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Și o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenţă. Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp și în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Şi fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! Părerea neoficială a PR-ului: Se citeşte cu încordare. Aș fi vrut să nu se mai termine. Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viață. Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câştigă cine ajunge ultimul la linia de sosire. Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetițe care vede lucrurile într-un fel ex- trem de personal şi cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivita- tea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fostă și viitoare Sfântul loan) din Brașov de- vine un surprinzător personaj cu memorie și conștiință. Inocenții e al treilea roman publicat de loana Pârvulescu, după Viaţa începe vineri (2009) și Viitorul începe luni (2012). Viaţa începe vineri a obținut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură; romanul este tradus în peste zece limbi europene.

A. 1. Transcrie, din textul 2, doi termeni din câmpul lexical al cărţii. 2 puncte​