Un lung fior pătrunde mulțimea-n admirare. Toți zic: E Ştefan! Ştefan! Dar! Ştefan e cel Mare! Iată-l cărunt, dar încă bărbat între bărbați, Ca muntele Ceahlăul prin munții din Carpați! El întruneşte-n sine o triplă maiestate: Acea care o dau anii la conştiinți curate, Acea care răsfrânge a tronului splendoare Ş-acea întipărită de faima-nvingătoare. *** Dar, ani şi fapte, Ştefan nu simte-a lor povară, Căci dragostea moşiei, ca sfânta primăvară, În sânu-i înfloreşte şi îl întinereşte Pentru salvarea țării, când țara pătimeşte.
Scrie un argument susținut cu o secvență din text că acesta este un fragment dintr-un poem eroic.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!
