Citeşte următorul fragment:
16 iulie 1938. Terminasem primul an de Conservator şi mă aflam in vacanță în munții Apuseni, la Brad, unde
taică-meu era şef de gară, când am primit o telegramă: „Veniți neapărat Bucureşti duminică dimineaţă. Angajament.
Victor Ion Popa."
(50 de puncte)
Am recitit de nenumărate ori textul, gâtuit de emoţie. Voiam să cred în miracol şi mă temeam de o farsă: de unde
ma putea cunoaşte Victor lon Popa? Dar telegrama era autentică. Victor Ion Popa mă văzuse în rolul lui Ludovic al
XI-lea din Gringoire, al lui Theodore de Banville, pe scena Teatrului Național (cel vechi, bombardat de hitlerişti), In
producția clasei Luciel Sturdza-Bulandra. Reţinuse în tânărul care voia să devină tragedian posibilitatea unei vocații
comice. M-am prezentat, înfiorat de toate nădejdile şi copleşit de toate sfielile. [...] I se Incredinţase conducerea
unui nou teatru și trupa, alcătuită cu o rară ştiinţă a ansamblului, număra mulți începători. Debutantul a avut, aşadar,
şansa de a fi călăuzit la cei dintâi paşi de această personalitate pentru care teatrul nu avea secrete.
Ucenicul îşi asculta fascinat maestrul Vedea în el o autoritate ştiinţifică şi un vrăjitor, cucerit deopotrivă de rigoarea
demonstrației și de expresia ei incandescentă. Victor Ion Popa ne învăța în repetiții memorabile cum să tălmăceşti
pe scenă ezitările inimii şi tresăririle inteligenței, cum să exprimi într-o privire un peisaj şi să schitezi într-un gest
nedefinitul unei stări sufleteşti. [...]
lată de ce simt nevoia să mi-l amintesc pe Victor Ion Popa:
„A fost şi a rămas pentru mine o nimicitoare individualitate, sinteza scânteietoare a nenumărate daruri. Autor,
tălmăcitor, regizor, actor (l-am văzut în rolul lui Cadir!), scenograf, costumier, desenator, caricaturist, pictor, sculptor,
omul acesta era făcut din plămada armonioasă a spiritelor universale. Numai aşa, se înțelege cum, la răscrucea
atâtor vocații, nu s-a pierdut pe sine, iar tensiunea atâtor daruri nu a devenit un obstacol, ci un fericit echilibru." [...]
A sesizat de timpuriu că numai o seriozitate riguroasă, intransigentă, o muncă intensă şi disciplinată pot ține în
frâu şi unifica atâtea disponibilități. [...]
Dintre zecile de imagini pe care numele său mi le evocă, una se impune înaintea tuturor celorlalte.
Îl văd stând la masa de lucru din stejar afumat, în fața unei scrumiere ticsite de mucuri, cu o ceașcă de cafea
plină lângă un termos imens. În încăperea cât chilia unui călugăr - situată în spatele scenel-, cu pereții acoperiți
de afişe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă şi brăzdată se plimbă, îşi adună gândurile
risipite printre rotocoalele de fum, le ordonează si-fulgerător- le transcrie. Este mereu într-o febră a creației care
nu cunoaște răgaz, este mereu într-o afirmare a fecundității care nu cunoaşte odihnă. [...]
Spirit prin excelență activ, dinamic, refuza pauza, chiulul, somnolenta, şi nu accepta transferul de responsabilități.
Radu Beligan, Intre acte
A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul
dat.
6 puncte
1. Indică sensul din text al secvenţei mă văzuse în rolul.
2. Menţionează motivul pentru care este chemat autorul la Bucureşti, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte
3. Precizează care sunt cauzele emoţiilor stârnite de primirea telegramei, justificându-ți răspunsul cu o secvenţă
semnificativă din textul dat.
6 puncte
6 puncte
perspectiva
6 puncte
4. Explică modul în care se raportează ucenicul la maestru, aşa cum reiese din alineatul al treilea.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, personalitatea lui Victor Ion Popa, aşa cum este ea prezentată din
autorului Radu Beligan,