Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, in care să argumentezi dacă este importantă sau nu afirmarea adevărului, raportându-te atât la fragmentul extras din Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, cât și la experiența personală sau culturală.

Fragmentul :

Iubite amice,

„De ce-mi scrii aşa de rar?" îmi ziceai mai deunăzi, vorbă foarte măgulitoare când îmi vine de la tine; dar ştii tu de câte ori leapăd condeiul din mână până ce nimeresc ceea ce trebuie să zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat; despre un om pe care l-am cunoscut, de care s-a vorbit sau pe care l-am găsit în drumul vieţii mele fie într-o direcţiune, fie într-alta; de câte ori rup foi întregi, fiindcă nu găsesc în memoria mea sau în însemnările mele ştiinţele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc să-ţi poves - tesc? Mie nu-mi este iertat să scriu decât numai atunci când pot spune un adevăr; şi a cunoaşte adevărul şi a-l spune nu e lucru lesne, mai ales când în chestie se amestecă şi puţină politică.

N-ai admirat adesea înlesnirea cu care vorbesc şi scriu unii oameni, şi nu te-ai întrebat: de unde lor aceasta, când îi ştii cine sunt şi ce sunt? Ei, ştii care e secretul talentului lor? Este că pot spune şi scrie tot ce le vine la gură şi sub condei, şi verzi, şi uscate; vorbesc şi scriu fără să se gândească, nu cred ceea ce spun, nici ceea ce scriu; singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei sau de a-şi îndeplini îndatorirea ce au luat cătră patronii lor; înţelegi că poate scrie cineva mult şi bine când cugetul îi permite să îmbrace oamenii cum îi place şi cum îi vine mai bine la socoteală, că poate lesne să-i arate pe unii frumoşi, chipoşi şi plăcuţi şi pe alţii ticăloşi şi mizerabili.

VĂ ROG FRUMOS!
DAU COROANĂ!​