Cine ma poate ajuta sa gasesc geneza acestei opere:
Sonet CXCVII
Nu-ti cer deloc credinta, mi-e de ajuns iubirea,
Ca sfantul trup, in orice farama ea e-intraga
Cu-tine-odata-n brate am strans nemarginirea;
Ce-mi pasa ca si altii ravnesc s-o mai culeaga!
Urzind din haos lumea, in vasta-i ratacire
Stapanul a-ncarcat-o de nebunia sa;
Dar i-a adaos, unic leac de tamaduire,
Iubirea, cheia boltii cu harul de-a visa...
Eram in aurora de aur a iubirii,
Privirile aprinse creara ceruri noi;
De cum veni amiaza canicula iubirii,
Tu tot mai groase umbre de-nghet pui intre noi;
Dar te stramut in mine cand ploapele s-astern,
Alcatuita-aievea din tot ce ai etern.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!