London
fragment
Pe măsură ce săptămânile treceau, Colt-Alb, lupul domesticit, se obişnui să
locuiască în casa cea mare. Nu era niciodată violent, dar nici prietenos. Singurul
prieten pe care şi-l dorea era domnul Scott.
Colt-Alb nu avea mare lucru de făcut. Dar era folositor familiei domnului
Scott: i se dăduse importanta sarcină de a-l veghea pe stăpânul său şi de a-l apăra
de orice primejdie. Domnul Scott mergea adesea să călărească prin pădure, iar
Colt-Alb îl însoţea întotdeauna.
Într-o dimineață, calul se sperie de un iepure care-i ieși pe neașteptate în față
şi se trase în spate. Se dezechilibră şi căzu, aruncându-l din șa pe domnul Scott.
Sărmanul gemu de durere şi nu putu să se mai mişte. Colt-Alb a încercat să-l ajute
să se ridice, dar bărbatul reuși doar să șoptească:
- Du-te acasă și adu pe cineva să mă ajute!
Colt-Alb ţâşni ca o săgeată spre casa stăpânului său.
O găsi pe doamna Scott la bucătărie. Se opri în faţa ei, se uită la ea, apoi la
pădure. Deodată, femeia îşi dădu seama că se întâmplase ceva rău.
- Unde e stăpânul tău? strigă ea.
Lupul începu să urle, apoi se întoarse și o luă la goană în direcția copacilor.
Doamna Scott îi chemă pe servitori şi cu toții îl urmară pe lupul cel credincios.
Calul îşi reveni repede, dar domnul Scott fu nevoit să stea în pat câteva
săptămâni.
Colt-Alb nu-l părăsi până nu se înzdrăveni. Dragostea și loialitatea lupului îi
impresionară pe toţi din casă.
-Pe zi ce trece, animalul ăsta seamănă tot mai mult cu un câine! constată
zâmbind doamna Scott.rezumatul acestei povesti?