Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colţ pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi imi şezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gâtul... iar tu cu iubire priveşti fața mea pălindă.
Cu-ale tale brațe albe, mol, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l înlănțui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mâinute albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!
