Repede vă rog!Analizați toate predicatele din următorul text:

Saladin și Nathan
[…]
NATHAN
Demult, demult, cândva, trăia un om
În răsărit, care din mână dragă
Primi un scump neprețuit inel.
Piatra juca-ntr-o sută de culori
Și-avea puterea tainică de-a face
Pe cel ce îl purta plăcut în fața
Lui Dumnezeu și-a semenilor săi.
Nu-i de mirare că răsăriteanul
Nicicând din deget nu mi-l lepăda.
Și hărăzi pe veci în casa sa
Inelul, și-anume-așa, că fiul
Cel mai iubit al său îl moșteni,
Și de la-acesta iarăși fiul cel mai
Iubit, ca totdeauna, fără a
Se ține seama câtuși de puțin
De rândul nașterii, cel mai iubit
Doar prin puterea ce i-a dat inelul
Să fie capul, principele casei.
Mă înțelegi, sultane, nu-i așa?
SALADIN
Te înțeleg. Vorbește înainte!
NATHAN
Astfel inelul de la fiu trecu
La altul, pân’ce-ajunse la un tată
Cu trei feciori, tustrei fiindu-i cu
Supunere deopotrivă și
Pe care tatăl îi iubea la fel.
S-a întâmplat, cum prea firesc era,
Ca fiecare câteodată singur
Cu el să fie, să se bucure
De revărsarea caldă-a sufletului
Său. Astfel, cum se potrivea, când unul,
Când cellalt îi părea mai vrednic de-a
Primi inelul ce din slăbiciune
Evlavioasă, părintească, el
Fieștecăruia-l făgăduise.
Povestea-a mers pe cât a mers. Pe urmă
S-apropia pe-ncetul ceasul morții.
Și bunul tată-ajunse-n îndoială.
Foarte-l durea să amărască astfel
Pe doi din fiii săi care-n cuvântul
Său se-ncredeau. Ce-ar fi putut să facă?
La un dibaci meșteșugar trimise
În taină, ca să facă după chipul
Inelului său alte două-ntocmai,
Nici osteneli și nicio cheltuială
Cruțând. Aurarul izbutește. Când
Inelele i se aduc, nici tatăl
Modelul nu-l mai recunoaște. Vesel
Își cheamă fiii, fiecare-n parte,
Pe fiecare-l binecuvântează
Și-i dă inelul. Apoi moare. Asculți,
Sultane?
SALADIN
(care, emoționat, și-a întors fața de la el)
Aud, aud. Mai ai
Mult pân-a-ți încheia povestea?
NATHAN
Sunt la
Sfârșit. Căci ce urmează, de la sine
Se înțelege. Și de-abia murise
Tatăl, iată-i că vin, fieștecare
Cu-al său inel. Și fiecare vrea
Să fie principe al casei. Se
Zbat cercetând, se ceartă oamenii,
Se tânguiesc, pârându-se. Zadarnic.
Inelul cel adevărat nu are
Dovezi, nu se vădește.
(După o pauză, în timpul căreia el așteaptă
răspunsul sultanului.)
Așa cum
Nu se vădește-acum nici pentru noi
Credința cea adevărată.
SALADIN
Cum?
Ăsta-i răspunsul la-ntrebarea mea?
NATHAN
Iertare doar voiam că nu mă-ncumet
Deosebire să descopăr între
Inelele pe care tatăl le-a
Făcut se pare într-adins așa
Să nu mai poată fi deosebite.
SALADIN
Inelele! Nu te juca glumind.
Cred că religiile, pe care le-am
Numit, se pot deosebi prea bine,
Pân’ la veșmânt, mâncare, băutură!
NATHAN
Nu însă în temeiurile lor.