xezer invato, -perfect. as fi invo Atelier de lectură şi scriere CIOBANILĂ de Vasile Voiculescu - fragment dintii casă, de-a lungul unor uluci de tambre, din dosul cărora s-auzea o larmă şi nişte intr-o margine de sat. A incetinit mersul şi, cu băgare de seamă, a trecut pe lingă cea In zori a plecat iar, se inseninase. Şi dimineața, cind soarele urcase de-o sulită, el intra zbierete parcă de miei... Prinse suflet: erau ai lui... inaintă şi se opri în poarta deschisă. Adevărat: in ograda țărcuită ca o stină zburda un ciopor, dar de un alt soi de miei, cei mai multi albi: săreau, se zbenguiau, se luptau, alergau, cu mare ramát: Ciinele, amăgit, intră înăuntru. Nimeni nu-l băga de seamă. Mai în fund in fata lui o clădire tot albă, cu ferestre mari, cum nu mai văzuse în viața lui. Deasupra pridvorului comunei Lunca-Frumoasă, cătunul Poeni. Dar el nu ştia carte şi nici copii nu mai văzuse. Cunoscuse numai oameni mari, îndeosebi pe baciul lui şi pe păstori. Ceilalți cu care o tablie, pe care, dacă ar fi învățat buchile, Samson ar fi citit: Școala primară mixtă a 4 avusese de-a face nu-i plăcuseră. I-ar fi muşcat, dar la certarea stăpinului se mulțumea să-i miriie. Pe cînd gîgîlicile astea săltărețe de aici din țarc aduceau cu mieii despărțiți de-a başca de oi, zbierînd după mamele lor. Se apropie să-i miroasă... cu lanțul tîrîş după el, se înfățișa fioros. Și speriaţi fugiră grămadă în pridvorul şcolii. - Domnule, strigau, domnule, un cîine, un cîine turbat! se ivi din tîrlă un om voinic și mustăcios cu o nuia în mînă. Numaidecît - Ce e neorînduiala asta, copii? strigă el. Un cîine turbat! zbierară ei iar. - Unde? Uite-l colo, domnule... și copiii arătau cu mîinile întinse spre el. Ăsta e baciul lor”, își zise Samson. Se ridică și se smeri, vîrînd puțin coada între picioare. Învățătorul se uită de departe la el: era hîd în adevăr, dar nu părea primejdios. Sta liniştit, fără niciun gînd rău. Totuși, n-avea ce căuta la şcoală. Făcu cîțiva pași, se plecă să ia o piatră, o azvîrli în el şi-l huidui. -.


Planul de idee ​