7. Subliniază cu o linie predicatele nominale şi cu încă o linie verbele copula componenţa acestora. Dionis facea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lu adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, și tot profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al or el era orfan, o existenţă - cum sunt multe la noi - fără de speranţă şi, afară d determinat prin naştere la nepozitivism. În introducerea acestor şiruri am unele din cugetările care-l preocupau în genere - şi c-un asemenea cap ajunge departe-şi mai cu seamă cel sărac - şi Dionis era un băiet sărac. Pri sa predispusă, el devenea şi mai sărac. Era tânăr - poate nici optsprezece atât mai rău... ce viaţă-l aşteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe singur... şi această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minun- pentru el visul era o viaţă şi viata un vis? Era minune că devenea


am subliniat la misto , dau coroana!​