Fișă de lucru Porumbiţa sălbatică şi isteață 1) Citeşte cu atenţie textul! Odată, o porumbiţă sălbatică stătea cocoțată pe o rămurea şi privea în zare, aşteptându-şi soțiorul porumbel care zburase în căutare de hrană. Cum privea ea, iată că o văzu pe cumătra vulpe care se apropia de copacul pe a cărui rămurea stătea. Şi când se apropie de-a binelea, vulpea îi vorbi: - Ce faci, porumbiţă? Singură? Nu vrei să-ți țin de urât până ți-o veni porumbelul înapoi? Am să-ţi dau o veste mare sau ai şi aflat-o? - Nu ştiu nimic. Ce s-a întâmplat? întrebă porumbiţa. Cum nu ştii? S-a făcut pace între toate vieţuitoarele din lume! Acum orice animal, cât de mic ar fi el, poate sta liniştit lângă orice animal, cât de mare sau feroce i s-ar părea, căci nimeni nu are voie să mai atace, spuse şireata vulpe. - Dar, neîncrezătoare şi prevăzătoare, porumbiţa nu se lăsă înşelată atât de repede. Continuă să se uite în zare după porumbelul ei. - Nu cobori? Ce tot priveşti într-acolo? nu se lăsă vulpea. Ca să scape de ea, porumbiţa răspunse iute: - Tocmai mă uitam la cei doi lupi puternici cum fugăresc o soră de-a ta. Parcă s-ar îndrepta spre copacul acesta! - Pesemne că nici ei n-au auzit vestea cea mare, mai apucă să răspundă vulpea, şi o zbughi într-o goană disperată şi nu mai trecu multă vreme pe la porumbiţă.​