Tăiaţi formele greşite: Mia/Mi-a a ieşit în grădină. Ea a văzut un ghiocel plăpând. Sa/S-a aplecat cu grijă şi la/l-a spus: Bine ai venit în grădina mea, clopoţel argintiu! Cred căi/că-i tare rece în dimineaţa aceasta, nui/nu-i așa? Îmi place să scot căpşorul din pătura de nea/ne-a, iar/i-ar ea mi-a/mia tinut de cald până acum. Deci nu-ți e teamă că Iarna s-ar/sar putea întoarce înapoi? Timpul ei sa/s-a dus, lar/i-ar ultimii fulgi nu sunt decât steluţe rătăcite din mantia sa/s-a îngheţată. Iar/i-ar fi greu să se întoarcă de vreme ce în urma ei se află deja sora sa/s-a Primăvara. De vreme ce n-o să rămână, iar/i-ar vremea se va/v-a îmbuna, înseam- nă că-i/căi voi/v-ol cunoaşte şi pe frățiorii tăi de argint? Desigur. V-om/Vom crea propriile noastre căi/căi argintii prin grădi- nă, căi/că-i vremea noastră acum. Fetita iar/i-ar fi spus ce mult s-ar/sar bucura, dar privirile îi fură atrase de cărările albe ivite în grădină: o mulțime de clopoţei albi şi delicați îşi clătinau căpşoarele ca într-un dans maiestuos. Aşa că nu-i mai spuse nimic.​