Christina mai făcu un pas. Foșnetul rochiei de mătase se auzea cu o extraordinară
claritate. Nu se pierdea nicio nuanță, niciun detaliu. Pașii domnișoarei Christina se împlântau în
tăcerea odăii cu o perfectă siguranță. Pași de femeie, moi, dar vii, emoționați. Când se apropie de
pat, Egor îi simți din nou trupul și simți aceeași senzație de căldură artificială, dezgustătoare.
Carnea toată i se strânse, ca într-un spasm. Domnișoara Christina, privindu-l mereu în ochi, ca și
cum ar fi vrut să-l convingă dincolo de orice îndoială de prezența ei concretă, vie, trecu pe lângă
el şi-şi luă mănușa de lângă măsuță. Din nou brațul gol, mirosul de violete.
( Mircea Eliade, Domnișoara Christina)
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, vă rugăm să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne va bucura, iar pentru acces rapid, nu uitați să ne salvați la favorite!