„Avem motive să credem că elementul dacic supus s-a ținut departe de contactul cu civilizația romană și și-a menținut dușmănia față de Roma. [...] În Dacia însă a fost creată o adevărată țară de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit și înconjurat de o populație dușmănoasă, în care însă romanitatea nu și-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naționalități cucerite și din punct de vedere spiritual. De aici și ușurința cu care mai târziu a putut să fie îndepărtată și a dispărut, fără a lăsa atât de multe urme ca în Britannia sau în Noricum, fiind ștearsă ca o simplă poleială.“ (Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur altern Geschichte Rümäniens, Leipzig).
B. „. [...] și inscripțiile găsite atât în Dacia, cât și aiurea ne dovedesc cu prisosință ființarea poporului dac după cucerire, precum și romanizarea lui [...]“ (A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler, 1884)._________________________________________________ 1.Menționați o asemănare între susținerile în privința romanității românilor de către istoricii români din secolul al XVIII-lea și cei din prima jumătate a secolului XX