1. Fragmentul de mai sus reprezintă incipitul volumului Hanu
Ancuței şi conține o parte din ,,rama" textului. Remarcă
modul în care naratorul ocoleşte cu bună ştiinţă indicii de
timp care să ajute la plasarea povestirii într-un moment is-
toric precis. Suntem la granița dintre realitate şi poveste şi
acest fapt se va observa permanent în cuprinsul cărții, căci
referirile concrete la o epocă anume sunt rare şi voit im-
precise. Nu timpul contează, ci povestea în sine, felul în care
este spusă, lumea care o populează. În fond, istoria şi legenda
coexistă aici în ceea ce am putea numi un timp mitic. Pre-
cizează instanţele comunicării narative, în textul dat.