Povestea lui Te rog şi Mulţumesc de Claudia Groza usese o zi caniculară. larba aproape se uscase de la soarele jucăuş. Norii se adunaseră la un moment dat pe cerul Dumnezeu a împrăştiat norii cu ajutorul vântului vesel. Treptat-treptat, amintirea aurie a soarelui apus se stinge în inimile norilor reci şi supărați. Tăcute, asemenea unor copii îndureraţi, păsările s-au oprit din cântat şi numai ţipătul plângător al potârnichiei mai destrăma solemna tăcere din preajma lacului, în care se cufundau ultimele pâlpâiri ale zilei. Dinspre păienjenişul de arbori care tiveşte marginile parcului, umbre sure se strecoară fără zgomot ca să izgonească lumina, cu paşi nevăzuţi, pe deasupra ierbii de pe maluri si prin stuful ce suspină. Noaptea, pe tronul ei sumbru, îşi întinde aripile negre peste lumea care se întunecă şi din palatul ei, luminat de stelele palide, domneşte în tăcere. Luna, care îndrăgeşte oraşul, se apleacă pentru a săruta copacii precum o soră, înlănţuindu-i cu braţele ei argintii. Arborii cântă o melodie pe care au fredonat-o vreme de atâţia ani. 1 Cu toţii ştim că în lume există personaje cu numele: Tristeţe, Bucurie, Smerenie, Mândrie, Răbdare, Răutate, Fericire, Împlinire, Zâmbet, Te rog, Mulțumesc. Ne aflăm într-un oraş cu oameni frumoşi, eleganţi, dar trişti şi permanent nemultumiţi. Dialogurile dintre ei sunt de genul: Dă-mi o pâine. Serveşte-te singur. - E verde. Lasă-mă să traversez. - Cedează-mi locul. Văzând că nimeni nu le acordă interes, de parcă ar fi invizibili, cei doi prieteni foarte buni, Te rog şi Mulţumesc, au decis să evadaze din oraşul în care haosul şi răutăţile şi lipsa bunului-simţ au dat buzna. Mergând îngânduraţi şi trişti că oamenii au uitat de existenţa unor prieteni magici, care pot salva o situaţie la un moment dat, au ajuns într-un sat împrejmuit de munţi. Liniştea din acele locuri de basm i-a uimit. Râul curgea molcom printre stâncile îmbrăcate în codrii de argint. -Bine aţi venit, dragii moşului. Ce vânt vă poartă prin aceste locuri? De bunăvoie am ales să pornim spre meleaguri cu linişte, armonie şi oameni care să îşi amintească de importanţa noastră. Bătrânul pădurar este cel care i-a întâmpinat cu bucurie şi cu braţele deschise. - Te rog, gustă acest lapte de capră şi dă-ți cu părerea. - E nemaipomenit de gustos, om bun. 2​